Dependenta de sport poate cauza sanatate

viorica-gabrian (1)

Dependenta de sport poate cauza sanatate

Viorica Gabrian este unul dintre membrii cu care ROACC se mandreste enorm. Totul a inceput de la incapatanarea de a tine bisturiul departe. A ajuns in sala de gimnastica medicala, de acolo pe pista de alergare, apoi la primul maraton, pana la frumosul proiect 7 maratoane, in 6 luni, pe 6 continente. 3 ani frumosi de alergare, pana cand corpul a cedat si inevitabilul interventiei chirurgicale s-a produs. De la alergare, la mers schiopatat, Viorica si-a gasit in ea puterea de a o lua de la zero. Acum merge zeci, sute de kilometri. In suflet si cu speranta, ramane un alergator la kilometrul 0.

 

Ce inseamna alergarea pentru tine?

Am alergat pentru prima oara in primavara lui 2009. Alergarea inseamna pentru mine aer, miscare, bucurie! Alergarea m-a facut mai sanatoasa fizic si mental, m-a purtat in locuri minunate, alaturi de oameni deosebiti, m-a ajutat sa muncesc mai bine, sa am zambetul pe buze si sa depasesc mai usor problemele de zi cu zi.

Am incercat si incerc in continuare sa-mi conving prietenii, pacientii sa alerge, sa faca sport in general, pentru ca asta le va aduce sanatate.

 viorica-gabrian (3)

 

Care este, de fapt, povestea din spatele alergarii?

Totul a plecat de la un diagnostic de hernie de disc, pentru care se intrevedea ca unica solutie terapeutica interventia chirurgicala. Mai capoasa din fire, am refuzat sa ma operez si am incercat alte variante. In 2006, am cunoscut-o pe Elena Lupu si sub indrumarea ei am inceput un program serios de gimnastica medicala ale carui rezultate nu s-au lasat asteptate; am fost si sunt in continuare un pacient extrem de serios, am lucrat din ce in ce mai mult, exercitii tot mai complexe si organismul a raspuns foarte bine, in felul acesta evitand multi ani interventia chirurgicala. Dupa 3 ani de gimnastica medicala am simtit nevoia sa fac si altceva si tot Elena a fost cea care m-a dus pe pista de alergare; am inceput cu 4-5 ture de pista si am crescut progresiv pe masura ce imi crestea rezistenta la acest tip de efort. Pe pista l-am intalnit pe domnul Nicu, alergator cu experienta, care nu avea partener de alergare. Cu domnia sa am alergat toata vara lui 2009 si, la fiecare alergare, imi spunea ca eu o sa alerg la maraton (eu, la vremea aceea, nici un stiam ce inseamna un maraton!).

 

De la gimnastica medicala, la maraton?

Da, am alergat toata vara lui 2009 si, fara sa fi stiut, m-am antrenat pentru maraton. Primul maraton, alergat umar la umar cu partenerul meu de alergare, domnul Nicu: timp final 4h46. Eram obosita, dar incercam un sentiment nou, de fericire, de bucurie, pentru ca da, reusisem ceva extraordinar, ceva ce cu cativa ani inainte nu as fi crezut ca mi se poate intampla; eu nu am avut un trecut sportiv, am fost in general un elev foarte bun, dar la sport nu am fost vreun talent.

Dupa aceasta experienta deosebita am inceput sa ma antrenez din ce in ce mai serios, am cunoscut alergatori cu experienta care mi-au impartasit cate ceva din tainele alergarii, am inceput sa citesc articole de specialitate si, in primavara lui 2010, am alergat maratonul de la Roma in aproximativ 3h48’, aproape cu o ora mai putin! La Dubai, apoi, am reusit o performanta de 3h30’28”, ceea ce a insemnat un nou record national la maraton (la categoria peste 40 de ani).

Cine a alergat un maraton international stie ce atmosfera extraordinara este, cum oamenii se incurajeaza reciproc, ce sentiment traiesti cand treci linia de sosire si primesti medalia mult meritata… Asta este recompensa pentru lunile de antrenamente istovitoare, pentru cei 42km alergati mai usor sau mai greu, uneori strangand din dinti si hranindu-te cu aplauzele si incurajarile celor de pe margine.

viorica-gabrian (2)

 

In ce masura ai corelat activitatea fizica cu dieta?

Intotdeauna am fost atenta la ceea ce mananc, chiar si atunci cand nu faceam inca sport. In comert, rafturile sunt pline de tot felul de ‘minuni’. Produsele procesate industrial sau ‘alterate’ prin tot felul de procese au invadat magazinele si vor sa ne umple casele. Tocmai de aceea, incerc sa gasesc variante mai bune. In frigiderul nostru sunt intotdeauna legume si fructe proaspete, pe cat posibil ne axam pe cele de sezon (fiica mea, de altfel,  este vegetariana). Avem norocul ca parintii mei sunt si furnizorii nostri de bunatati: legume si fructe din curtea proprie, dar si carne proaspata din surse de incredere.

In perioadele in care aveam antrenamente mai serioase, in plus, am avut grija sa pastrez un echilibru intre consumul de energie si nevoile organismului: sucurile de fructe sunt cea mai buna metoda de a completa necesarul de vitamine si de hidratare.

 

Cum schimba alergarea rigoarea vietii de zi cu zi?

Daca oamenii s-ar imparti intre matinali si non-matinali, cu siguranta m-as incadra in prima categorie! Dintotdeauna am fost genul de om care se trezeste usor devreme. Nu as spune ca alergarea si sportul mi-au schimbat fundamental jurnalul unei zile. Poate, insa, am inceput sa fiu mai atenta cu programul de somn, odihna fiind o componenta esentiala in viata unui sportiv. Am avut grija sa ma odihnesc suficient – minim 7 sau chiar 8 ore pe noapte, ceea ce in final nu a fost decat un impuls suplimentar de a-mi structura mai clar progamul unei zile, de a-mi organiza activitatile mai bine.

 viorica-gabrian (1)

Ce te-a motivat sa alergi?

Faptul ca alergarea mi-a imbunatatit starea de sanatate, ca imi dadea energie pentru tot restul zilei, tonusul excelent dupa alergare, ca puteam munci cu placere, ca multi dintre pacientii mei apreciau asta, ocazia de a calatori si de a cunoaste oameni care aveau aceeasi pasiune – sunt doar cateva motive care m-au facut si ma fac in continuare sa iubesc alergarea.

 

Ce il opreste pe un alergator sa alerge?

Anii de alergare au fost minunati. Dar in decembrie 2014, ca urmare a eforturilor prea mari, organismul meu a cedat brusc fara semnale premonitorii, musculatura buna a mascat simptomele. Pe 18 decembrie 2014 a aparut pareza de SPE cauzata de o hernie de disc rupta, s-a intervenit in 24 ore, fiind considerata urgenta majora, nervul trebuia decomprimat cat mai rapid. Recuperarea trebuia sa fie totala in 2-3 luni de zile; dupa vreo 2 luni am observat ca sunt in platou si am inceput sa ma agit sa vad daca nu cumva nervul continua sa fie comprimat. Au urmat 4 luni de cosmar, medicii refuzau sa creada ceea ce eu simteam; in final dupa un consum mental imens si foarte multe consultatii si investigatii am reusit sa aflu ce se intampla si, da, aveam dreptate, nervul era comprimat foarte tare la discul de mai jos de catre un osteofit existent acolo de multa vreme; a urmat a doua interventie in 23 iunie 2015 si alte nenumarate programe de recuperare in speranta ca nervul se va reface. Practic, am trecut de la o extrema la alta, de pe pista de alergare si din marile competitii la un mers schiopatat, cu un picior tarat usor…..foarte greu de acceptat!

 

Ce alternative sunt cand nu poti sa alergi?

Acum, dupa 8 luni de la a doua interventie, merg destul de bine si in urma cu cateva zile am reusit performanta de a alerga 3km!!!! Bucuria a fost foarte mare, am fost atat fericita, trairile mi-au fost mai intense decat la finalul maratonului de la Tokyo, cel mai bun maraton al meu. Asta imi da incredere si speranta ca inca mai pot recupera ceva si ca intr-o buna zi voi putea merge normal.

Intre timp, merg. Merg mult pe jos, distante pe care multi dintre noi ar alege sa le faca, mai comod, cu masina. Mi-am propus sa invat si sa inot, chiar daca mi-e dificil sa trec peste niste bariere. N-ar fi insa pentru prima oara!

 

Ce le zici celor care spun ca “as face miscare, dar nu am timp”?

Timpul ni-l gestionam si ni-l prioritizam pentru a obtine beneficiile dorite; spre exemplu, in loc sa vin la serviciu cu masina in 15′, dimineata aleg sa merg pe jos si sa ajung in 23′. E adevarat, eu sunt dependenta de miscare in aer liber si daca de alergat nu prea mai pot, incerc sa merg cat de mult. Sigur, pierd cateva minute, dar castig sanatate!

Este adevarat ca nu toti putem face asta, dar solutii se gasesc. Totul este sa iti doresti suficient de mult. Pentru incepatorii mai putin tenace, un partener cu ceva experienta ar fi perfect! Orice inceput este greu, asa este si cu miscarea, dar cand apare placerea nu mai poti renunta, totul este sa nu cedezi inainte…. iar cand apare dependenta, batalia este castigata!