Interviu cu Laurentiu Spataru despre experienta IronMan NISA

Picture 014

Interviu cu Laurentiu Spataru despre experienta IronMan NISA

Laurentiu Spataru a participat la sfarsitul lunii iunie, la Nisa, la una dintre cele mai importante competitii Ironman din Europa. 3,80 km de inot, 180,2 km de bicicleta si 42,2 km de alergare in 11 ore si 28 de minute. 11 ore si 28 de minute sustinute de sute, mii de ore de antrenament, strategie, planificare si.. multa vointa si pasiune.

 

ROACC: Care si cand a fost prima competitie?

Laurentiu Spataru: In urma cu 3 ani am participat la triathlonul Fara Asfalt de la Vama Veche. Atunci am fost in proba de stafeta, iar eu am facut inotul. Marturisesc ca – desi a fost o proba usoara, doar 1 km de inot – m-am simtit stors, obosit! Atunci, insa m-am indragostit iremediabil de triathlon. Cu trei probe complementare, o competie completa si complexa.

R:  De ce Ironman Nisa?

LS: In urma cu 2 ani de zile, Gabriel Tatu a scris intr-un newsletter “Laurentiu Spataru se pregateste pentru un triathlon international”. Ii marturisisem planurile mele. Odata insa ce mi-am vazut cuvintele si mi le-am imaginat citite de zeci sau sute de oameni, am simtit ca am parca si mai multa responsabilitate. Iar daca tot se mentionase o competitie internationala, am cautat o competitie Ironman recunoscuta. Iar dintre cele mai importante competitii de profil, cu sase luni inainte de data anuntata, Nisa era singura competitie care avea locuri disponibile pentru inscrieri. Poate si pentru ca se stie ca este si una dintre cele mai dificile competitii Ironman!…

R: Cat timp si cu ce frecventa te-ai antrenat pentru Ironman?

LS: Practic, decizia de a participa la o competitie Ironman am luat-o in urma cu 2 ani. Si tot de atunci mi-am inceput si pregatirea fizica si morala, prin participari la diverse alte tipuri de competitii sportive si antrenamente. Ca medie zilnica am undeva la 3 ore de antrenamente zilnice; in conditiile in care mi-am impus o zi de pauza pe saptamana.

R: Cum reusesti sa iti gasesti zilnic timp pentru antrenamente?

LS: Cand iti place ceva, sigur iti gasesti timp! Ma trezesc dimineata intre 5:30-6:00. Incep ziua cu o alergare usoara sau o sesiune de inot; sau merg foarte devreme la serviciu… In timpul zilei, incerc sa merg cat mai mult pe jos si imi rezerv autoturismul, pe cat posibil, pentru deplasarile in provincie. Dupa 5, cand am incheiat activitatile de serviciu, in functie de programul de dimineata, completez cu o alergare sau un antrenament de bicicleta. Bicicleta revine preponderent si la sfarsitul de saptamana, cand intervalele de timp mai generoase permit plimbari si antrenamente mai lungi – de la 5-6 ore pana la 9-10 ore. Cel putin asa au fost ultimii doi ani.

R: Cum te-ai organizat pentru competitia de la Nisa?

LS: Am plecat din Bucuresti cu masina si am incercat sa impart drumul Bucuresti-Nisa, asa  incat sa nu fie foarte obositor. Am facut o oprire in Slovenia si am ajuns la Nisa cu 2 zile inainte de concurs, mi-am lasat timp suficient de ‘adaptare’. Am facut vizita medicala, inscrierea, acomodarea si antrenamentele dinainte de concurs. Am reusit ca inainte de concurs sa fac si sa vad si traseul de bicicleta (ca sa nu ma obosesc, am parcurs cei 180 km cu masina) – ceea ce a contat enorm in abordarea probei de bicicleta! – altfel un traseu tehnic, cu 2000 m diferenta de nivel si cu multe curbe. Faptul ca am stiut dinainte traseul, a contat enorm in dozarea efortului si in rezultatul obtinut, reusind sa scot o medie de 28km/h si probabil 1 ora mai putin la timpul total!

Bicicleta, in probele de triathlon, este evaluata undeva la doua treimi din performanta sportivului. Iar eu, recunosc, am cel mai mare deficit tocmai la aceasta proba! J Inot de foarte multa vreme, scot timpi buni la alergare, insa performantele la bicicleta sunt undeva la jumatatea listei, iar acestea conteaza enorm…

R: Care au fost temerile sau preocuparile legate de competitie in sine?

LS: Prima temere a fost legata de proba de inot. Inainte de Ironman Nisa mai inotasem la diverse competitii de tip triathlon. Sa inoti de la start odata cu cateva sute de oameni, nu e chiar simplu. Stiam cum e. Dar niciodata nu inotasem laolalta cu alti 2700 de sportivi. Mi-era frica si de distanta, si de posibilele accidente. Eram ca sardele; au fost momente cand doi sportivi au inotat peste mine, au fost cazuri cand am inotat eu peste alti participanti. Ne-am atins, ne-am depasit insa totul s-a facut foarte usor; asa cum o faci intr-o cursa de alergare umar la umar. M-a ajutat foarte mult si costumul de neopren achizitionat cu 2 saptamani inainte de competitie si pe care avusesem timp sa il probez suficient. Asta pentru ca – desi apa avea 21-22 grade, timp de o ora, pierderea de energie conteaza.

O a doua temere a fost legata de concursul de bicicleta. Exista un autobuz care venea sa ii ia pe intarziati, dupa expirarea timpului limita, cand se redeschidea soseaua traficului normal. Ca atare, am tras tare.. si in prima ora am scos o medie de 35km/h, asa incat nici nu s-a pus problema de autobuz..

Fiind prima competitie de acest gen, o alta emotie am avut-o in legatura cu alimentarea pe durata competitiei. Ca sa pastrez un nivel optim, am mancat pe coborari si pe teren plat la bicicleta, iar in urcare am baut doar lichide – apa si minerale. Rezervele proprii au fost corect dimensionate, ca atare doar spre final am facut o pauza de un minut pentru alimentare.

O alta temere a fost aceea de a respecta regulamentul concursului. Vorbim de o competitie cu 2700 de participanti din intreaga lume, extrem de bine organizata si planificata. Ca atare, am primit un manual de aproape 50 de pagini cu liste intregi de ceea ce poti si ceea ce nu ti se permite sa faci. De exemplu, a uita sa pui in sac tot ceea ce iti trebuie (numarul de alergare sau incaltamintea corecta) ducea automat la descalificarea si pierderea intregului concurs.

R: Ce simti cand esti depasit de alti sportivi?

Desi totul a pornit de la o competitie cu mine insumi, cand esti parte a unui astfel de eveniment, cred ca este imposibil sa nu fii macar atins de emotiile concursului.  Cei mai multi dintre cei care ma depaseau erau sportivi din Germania, Italia sau Franta, sportivii din vestul Europei fiind extrem de bine pregatiti. La care se mai adauga si avantajul echipamentului ‘din dotare’: o roata de la bicicleta lor valora mai mult decat toata bicicleta mea. Sunt diferente care la un astfel de concurs isi spun cuvantul. Dincolo insa de sentimentul de a fi despasit, mult mai important este sentimentul autodepasirii; oricare dintre noi daca ne dorim ceva suficient de mult, vom gasi in noi puterea de a ne atinge respectivele limite sau chiar de a le depsi.

R: Care a fost cea mai dificila proba?

LS: Iubesc si ma descurc foarte bine la proba de alergare in general. Asa ca atunci cand am terminat proba de bicicleta ma gandeam ca ce fusese greu a trecut… Culmea, proba de alergare a fost, de fapt, cea mai grea. Pe fundalul oboselii acumulate de la probele de inot si bicicleta, proba de marathon a venit cu 28 de grade, cu soare din plin si fara nici un pic de briza. Am baut apa permanent, insa nu reuseam sa re-echilibrez, sa ma racesc. Timpul final la Marathon m-a clasat in primii 5% dintre sportivi insa perceptia mea a fost ca ma deplasam extrem de incet fata de antrenament sau fata de alte curse de alergare. Si de unde mi-as fi dorit sa scot 3:30, am ajuns la un 3:37 J.

R: Cum au fost ultimii kilometri inainte de finish?

LS: Incepusem sa derulez, in minte, momentele frumoase de la Viena, de la Wels – clipele acelea in care ai terminat cu bine competitia si ridici steagul. Si chiar asa a fost: am trecut linia, am ridicat steagul si am auzit de pe margine: “qualque-un du Roumanie est arrive a finish”. M-am bucurat enorm. Din 2700 de participanti, am fost doar trei romani care am trecut linia.

R: Si ce-ai simtit dupa trecerea liniei de finish?

LS: Pluteam. Intr-un amestec bizar de epuizare si adrenalina. In momentele acelea nu te mai gandesti la detalii: crampe, edeme sau  3 unghii pierdute!…

R: Cum te-ai recuperat dupa Ironman Nisa?

LS: De-a lungul timpului, coacher-ul meu de triathlon a fost Sorin Boriceanu, caruia ii multumesc mult pentru sfaturile date. El mi-a spus cum sa fac recuperarea, si am avut un regim special: alimentar, de miscare, masaj – pe durata a 7-10 zile. Practic dupa 2 saptamani, ma simteam in stare sa reiau experienta! J

R: Care ar fi urmatorul obiectiv?

LS: Mi-as dori sa reusesc sa atrag cati mai multi prieteni si colegi in activitati de sport de masa. Ironman ca si competitie nu este o  activitate sportiva care sa iti asigure sanatatea. Exista riscuri pe care eu mi le-am asumat si totul a fost in cunosinta de cauza, avand alaturi de mine cei mai buni specialisti. Pentru sanatate insa, raman turele de bicicleta, plimbarile de promenada si drumetiile, concursuri de alergare mici si competitii olimpice de triathlon. In ceea ce ma priveste nu spun ca renunt la Ironman; pentru o astfel de competitie, insa, este nevoie de resurse multiple, inclusiv resurse financiare substantiale!

R: In afara de determinarea de sine si o stare buna de sanatate, care mai sunt ingredientele necesare pentru o astfel de performanta?

LS: Cu siguranta, oamenii din jur! Ca de obicei, cei mai importanti sunt oamenii. Paula m-a sustinut permanent si asta a contat enorm! Ultimii doi ani a facut practic alaturi de mine cca 70% din antrenamentele de inot, alergare si biciclceta ceea ce a insemnat un sprijin urias. Apoi au fost colegii si intreaga echipa de la Boehringer Ingelheim care m-au sustinut financiar dar si moral. Un alt ingredient necesar consta in suficienta unor resurse financiare, iar pentru acestea multumesc companiei Boehringer Ingelheim, care m-a sustinut. Doctorul Gabriel Tatu-Chitoiu a fost cardiologul care mi-a urmarit permanent starea de sanatate pentru acest efort extrem. Oricum, partea frumoasa este ca, pana la Nisa nici nu stiam ca am atatia prieteni… Sfaturile si recomandarile lor medicale, sportive, incurajarile tuturor prietenilor – mi-au fost de mare folos!

R: Un sfat sau un gand pentru toti membrii ROACC?

LS: In primul rand, mii de multumiri pentru sustinere! Apoi.. sa faca intotdeauna ce le place mai mult, sa urmareasca o viata sanatoasa prin miscare si alimentatie sanatoasa, reducand factorii de risc pe cat posibil (stress, obezitate, fumat).

Picture 014 1088_053772  Picture 006Picture 009 Picture 003